HP vs. Twilight. Tema zilei.

ATENTIE! DACA ESTI FAN TWILIGHT NU TE SFATUI SA CITESTI URMATOARELE RANDURI! S-AR PUTEA CA DUPA CE TERMINI SA SIMTI O DORINTA NEBUNA DE A MA STRANGE DE GAT ^_^

1. Few have read Harry Potter and hated it. Many have read Twilight and hated it.

2. Twilight can only be enjoyed by horny teenage girls and the mentally insane. Harry Potter can be enjoyed by everyone, from your little brother, to your gran.

3. Harry Potter has thick, clever, interweaving and substantial plot lines. Twilight is just about Edward and Bella’s relationship, with small Vampire-scares thrown in randomly at the end of each book.

4. Harry Potter has hilarious moments, tear-jerking moments, romantic moments, scary moments, action-packed moments and just about any other kind of moment you can think of. Twilight only has corny moments.

5. The Twilight movie is just as good (or just as bad) as the book, but no movie has any hope of ever living up to the Harry Potter books.

6. Every single character in Harry Potter is lovable, whether they are good or evil. Every single character in Twilight (maybe with the exception of Emmet) is so annoying, that I am almost reduced to ripping my own head off.

7. The characters in Harry Potter are also wonderfully realistic; they make mistakes, they’re affected by hormones, they have flaws... The characters in Twilight are either ridiculously perfect (Edward!) or uncommonly selfish and shallow (Jessica! Rosalie!)

8. In Harry Potter, it is acknowledged that immortality would be soul draining, boring, painful, and unpleasant. In Twilight, immortality is practically worshipped, with Bella throwing her neck at any wiling vampire’s mouth.

9. Harry Potter breaks up with his girl for real heroic reasons. Edward Cullen breaks up with his girl because he’s too dangerous. Ergh, please, Edward. Get over yourself.

10. Werewolves in Harry Potter totally kick ass! Werewolves (oh, sorry, ‘shape shifters’) in Twilight totally…suck.

11. Joanne Rowling is a talented writer. Stephanie Meyer is a sexually frustrated weirdo.

12. Voldemort is freaking creepy and demented and evil and vengeful and terrifying. Aro, Caius and Marcus are just idiots.

13. Ginny Weasley can do it with her boyfriend without getting cold or bashed up and without the threat of being eaten. Bella Swan, not so much…

14. The second generation in Harry Potter is cute and adorable. The second generation in Twilight is DEMENTED AND SICK.

15. Harry Potter has a personality. Bella Swan has a personality disorder.

16. Twilight is severely lacking in gingers. Harry Potter is full of ginger love!

17. And, finally: Harry Potter does not sparkle.

-------------------------------------------------------------

No offence twilight fans, dar azi am vazut filmul; si sincer dupa toata galagia care se face deja in jurul lui ma asteptam sa fie incredibil de comercial. Dar la asa o interpretare stupida si puerila si la asa niste caractere jalnice, la care iti vine sa le scoti fiecare ochi si sa le smulgi fiecare fir de par pe rand, si nu in ultimul rand la asa niste efecte stil Disney nu m-am asteptat. Dupa mine, nu se deosebeste cu nimic de High School Musical sau de Camp Rock. E cam acelasi gen de poveste pentru adolescentele in crize de hormoni(vezi punctul 2) plus niste vampiri pe ici, pe colo ca sa para asa mai "matur". Si cand te gandesti ca vroiam azi sa cumpar cartea sa vad ce-i cu toata subcultura asta twilight aparuta in ultimele cateva luni; iar acum declar satisfacuta ca o sa fac economie de vreo 200 de lei. Pentru ca stiu ca e rahat. OK, poate nu la fel de rea ca filmul, pentru ca de cele mai dese ori ecranizarea e mult mai aiurita decat cartea, dar nici un regizor, cat de prost nu ar fi el, nu ar putea sa faca filmul intr-atat de aiurea dupa o carte cel putin acceptabila.

Si chiar nu inteleg ce'i cu fetele alea care'l idolatrizeaza pe Edward si pe Robert Pattinson in general(ne intoarcem la tema fangirls); In primul rand, personajul imi pare gretos de perfect(ce exprimare) si are ceva patetic intr-insul(punctul 9) care ma calca tare de tot pe nervi. Da. Si pe Robert nu l-am admirat niciodata. Nici cand juca in Harry Potter. Si nici de personajul lui din HP nu-mi placea chiar asa mult. Dar ce sa zic, era acceptabil, poate unora chiar li se parea dragut. Dar acum chiar nu inteleg ce gasesc fetele in el. I mean, frateeee, arata ca un narcoman(serios, in majoritatea pozelor am impresia ca este sub doza) si nu gasesc nimic, dar absolut nimic atractiv in el. Da.

Si mai nou, au inceput sa compare Twilight cu HP. Frate, pe langa toate deosebirile scrise mai sus, care e asemanarea dintre cele doua? Nu, nu idolatrizez nici cartile si cu atat mai mult filmele Harry Potter (pentru ca ultimele nu prea ma rup, OK, OK, stau si le privesc toata ziua, dar numai din cauza catorva scene de acolo); dar hai sa fim realisti: HP e un adevarat cult. Si asta nu din cauza ca are nenumarati fani in toata lumea, sau ca editeaza in HZ cate limbi sau tiraje. Harry Potter a fost ceva deosebit, nou, pentru toata lumea, si de aceea a devenit atat de faimos. Oare nu observati ca fiecare carte fantasy nou-aparuta( cronicile narnia, cronicile spiderwick, tunele&alte rahaturi pe care nu le-am citit si nici nu am de gand sa le citesc) isi fac publicitate in jurul mottoului "uita de HP! aceasta care e noua senzatie internationala!"; omule, harry potter nu va fi niciodata depasit, poate doar daca va aparea ceva absolut genial, iar asta nu cred sa se intample in urmatorii 10 ani. Si orice s-ar intapla, cel ce va scrie cartea ar trebui sa se departeze pe cat posibil de orice subiect sau motiv care aminti de HP.

A to in toate cartile mentionate mai sus e tot vorba despre niste adolescenti cu puteri magice(asta de la colegi o stiu) si exita anumite momente aprope identice cu cele din Harry Potter. Si ei se mai asteapta la succese. Patetic.

Iar Twilight va disparea la fel de repede cum a si aparut. Presimt asta. In primul rand, pentru ca e ceva absolut comercial, cum am mai spus, si in al doilea rand, pentru ca gusturile publicului se schimba; daca azi au vrut povesti de dragoste si vampiri, miine vor avea chef de tragedii si iepurasi de plus(imi place contrastul). Si toate fangirls-urile care azi il adora pe Edward miine o sa adore pe altcineva. Da. Din nou, paradoxurile societatii.

Ei, daca esti fan Twilight si ai ajuns pana aici, cred ca deja vrei sa-mi tai capul ^_^! Pai, prinde-ma daca poti :P Eu am fugit. Pa Paaaaaaaaaa! ^_^

Prea multe planuri si prea putina dorinta.

Si uite ca asa repede a trecut vara. Si eu, ca de obicei, nu am facut nimic. Absolut nimic. Si cand ma gandesc ca am avut atata timp sa repet si sa rasrepet japoneza, sa citesc, sa privesc filme, anime, sa mai invat ceva nou, eu mi-am petrecut 2 luni de vara la comp, tot asteptand sa se intample ceva deosebit. Dar nu s-a intamplat nimic.

Azi e deja 30 iulie, si daca mai vreau sa reusesc cu japoneza, ar trebui sa intru in regim de forta, sa trec cate o tema pe zi, si astfel as termina undeva pe 20(pentru ca deja am trecut 5 teme si asta inseamna ca mai am 20); si inca mai am si teme de facut, si asta ma apasa tare mult pe creier. Niciodata nu-mi faceam temele de vacanta, ca nu e obligatoriu, e pentru cei ce vor note in plus, dar eu nu vreau note, sincer; mi-e foarte usor sa le obtin si fara asta. Dar anul asta trebuie sa le fac, imi impun asta singura mie, am si o carte cu probele de la examenele de a noua din anii trecuti, si voi incerca sa rezolv cate ceva; dupa ce am citit in internet, acum ar trebui sa pot rezolva cam 80% din subiecte. ma starui, I'll do my best, anul asta va fi unul greu si nu pot sa imi permit sa am media mai jos de 9(nu ma refer la media generala, ci la media la obiecte, anul asta mi-e interzis sa am 8). Si cu japoneza e la fel, nu ma mai ocup cu nimic altceva, din cauza lipsei banilor si a timpului(si chiar si a dorintei, nu ma vad facand altceva in urmatorul an), dar cu japoneza va trebui sa "apas pe gaz" cum s-ar spune, pentru ca e un lucru pe care il doresc foarte mult, sa cunosc aceasta limba. Si asta ma face mai puternica, ma face sa nu ma gandesc la greutatile care le va aduce cu ea invatarea limbii, ci doar la satisfactia rezultatului.

Am inceput sa ma axez pe subiectul scoala, si nu am nici o idee de ce. Nu vreu sa vie scoala, dar in acelasi timp, parca vreau cat mai repede sa termin anul asta, sa dau examenele, sa ma hotarasc ce fac, daca merg la colegiu sau continui liceul(deja e cert ca nu voi ramane in prom dupa a noua, problema e unde sa ma duc); am vrut la colegiul tehnologic, dar nu cred ca voi merge acolo, din simplul motiv ca mi-a zis cineva ca e rahat, ca nu se face treaba deloc si nu inveti nimic nou, iar eu nu vreau sa pierd anii astia fara a progresa. Asa ca mai vad eu pana atunci, poate totusi

termin liceul sh dau BAC-ul si apoi dau la vreo universitate de design(de preferat in afara Moldovei). Mama zice ca ar vrea sa ma vada in Franta la studii, eu nu sunt prea entuziasmata de idee asta, desi da, e o tara minunata, dar eu limba nu o cunosc(desi as vrea, dar si pentru asta imi trebuie vointa) si e foarte greu sa o inveti incepand de la nivelul mediu(frateeee, pe noi nu ne-au invatat nici cum se pun accentele, si acuma ne baga pe gat modurile verbelor). Totusi, visul meu e sa obtin neaparat o bursa in Japonia, fie si pentru postuniversitar. Nu, nu sunt obsedata, nu consider Japonia un dreamland, stiu ca orice tara are neajunsurile ei(uite Japonia de exemplu, in special orasele mari, sunt incredibil de poluate), si nu vreau sa ajung acolo din cauza animeurilor sau a jrockerilor. Hai sa fim seriosi, sunt foarte, dar absolut foarte putine sanse ca sa am sansa sa intalnesc un jrocker, si poate chiar daca l-as intalni, as avea cu totul alta impresie despre el. Nu neg, imi place cum canta, cum arata, cum se imbraca, cum se poarta in general pe scena sau in backstage. Dar nu e nici o garantie ca in spatele tuturor acelor aparente de baiat perfect(*nu vorbesc de cineva anume) se ascunde o persoana cel putin banala sau neinteresanta. Nu neg nici ca am visat si inca visez sa intalnesc pe vreunul, dar c'mon men, nu fac din asta o obsesie, nu vreau sa-l intalnesc ca sa-i sar in gat si sa-i spun ca il iubesc, nu sunt si nici nu am fost o fangirl, poate as vrea doar sa-l salut si sa-i zic ca imi place muzica lui. Ma exaspereaza la culme fetele care plang noptile, viseaza cu ochii deschisi la idolii lor(cu riscul de a uita de realitate), de exemplu a fost un caz descris in popcorn cand o fata a vrut sa se sinucida din cauza ca boybandul ei prefera(pare-mi-se era vorba de blue sau ceva de genu) se despartise. minti bolnave, asta sunt, care ar face bine sa se gandeasca ca poate starului lor prefereat nu le-ar placea o asemenea fata care sa-l idolatrizeze, in fond, o multime de baieti mor dupa fetele un pic mai dure. ma abat de la tema, oricum, de cate ori ating subiectul asta, pot vorbi nonstop. Nu pot suferi fangirlsmul, chiar cand e vorba de personaje anime(sasuke fangirls are simply killing me!) . gata, subiect

inchis. Vorbeam despre bursa in Japonia. Sincer, la moment sunt mult mai interesata de cultura si de traditiile lor(tot ce am scris pana acum absolut nu inseamna ca nu mai sunt fana anime sau jrock, eu pur si simplu sunt impotriva fanatismului). vreau sa vizitez templele de acolo, care sunt foarte frumoase si deosebite, apoi Harajuku bridge ar fi prioritar(pana atunci fac rost de un aparat foto performant cu care sa fac poze) si in al treilea rand, o sedinta de shopping prin Tokio ar fi perfecta.

Azi am foarte multa energie, lucru ciudat, si vorbesc foarte mult despre viitor, lucru inca si mai ciudat(nu obisnuiesc niciodata sa fac asta); poate e din cauza ca visez tampenii ultimele nopti. adica nu vorbesc despre cosmaruri, dar despre niste vise absolut stupide(supradoza de quzilla pe noapte?xD). paranteza a spus totul. Si da, e vorba de HP. Straniu, pe the gazette nu i-am mai visat demult. mai exact din ziua cand am plecat in ucraina, nici un vis, nimic. poate din cauza ca m-au cam dezamgit cu noul album.

Pai, uite postul de dimineata. Seara voi mai posta, cred. Ma duc sa invat japoneza pe ziua de azi, asa ca ganbatte mie! ^_^

The unperfect me

Well...

Nu voi incepe cu traditionalul "ma numesc cutarica, am x ani, etc...", din simplul motiv ca nu cred ca aceste lucruri sunt atat de importante. Adica, ce te-ar interesa pe tine, cititorul inexistent, cum ma numesc si ce varsta am. Poate ai vrea mai mult sa afli ce prezint ca personalitate (desi nici asta nu prea conteaza, din moment ce tu nu existi); asta ma face sa reflectez serios asupra intrebarii "de ce in mama naibii am creat blogul, daca oricum nu il va citi nimeni?". Ok, iara bat campii si ma abat de la tema.

Totusi, ma simt nevoita sa incep descrierea cu numele meu, mai bine zis cu porecla mea, care este Enma sau Nika. Numele adevarat nu imi place si, deci, nu ma voi obosi sa-l scriu. Cat despre varsta, pot sa spun doar ca nu sunt nici tanara, nici batrana; sunt pe la mijlocul adolescentei (cifra nu conteaza). Multi considera ca sunt destul de desteapta pentru varsta mea, si de aceea ma considera mai mare, dar eu ma simt bine in pielea mea(asta de ceva timp incoace, cand am scapat de orice complex, si mi-am zis ca sunt asa cum sunt) si nu vreau sa schimb nimic in viata care o am acum.

Infatisarea mea fizica nu este tocmai perfecta, insa eu ma mandresc cu ea si sincer vorbind, chiar ma consider destul de draguta(cu exceptia nasului XD). Chiar daca sunt scunda, cu parul de o culoare foarte des intalnita(nu imi da voie sa il vopsesc), slaba si cu miinile subtiri.Imi place sa ma imbrac mai deosebit, in stil neformal, si incerc sa adopt(in masura in care este posibil in RM fara a fi numit "emo") anumite influente Visual Kei si Gothic Lolita. Inainte am adoptat foarte multe si diferite stiluri, ca deh, vroiam sa fiu in pas cu moda.

Intai am fost R'n'B(daca asta e stil, kill me now!), apoi EMO(maaaama draga ce proasta eram, btw nu ma invinuiti, atuncea emo deabea aparuse si era foarte la moda), pe urma PUNK(asta inca mai merge), apoi glamour(iar nustiu ce ma apucase), acum incadrandu-ma in stilul neformal pe care l-am descris mai sus.

Uite si o poza(asta ca sa fie mai interesant de citit). Da, stiu ca e editata, ca e mult prea editata, dar hey! e blogul meu si fac ce vreau. Si pun poze de care vreau. Si as putea sa pun si o imagine anime si sa zic ca sunt eu si am un chirurg plastic excelent si bineinteles ca nimeni nu ma va crede; De ce? pai, paradoxul lumii noastre. nu crezi ceea ce nu vezi. Si nu cred ca vezi prea des animeshte mergand pe strada.

Daca ar fi sa ma evaluez la capitolul caracter, nu as face-o prea bine. Dar voi incerca. Din cate sesizez eu, am fooooooooooaaaaaaaarte multe defecte si doar cateva calitati bune. Probabil ca exagerez, caci personalitatea fiecarui om functioneaza pe principiul balantei: cate defecte ai, tot atatea calitati iti trebuie pentru a fi echilibrat. Oricum. Defecte am 1001. iata primele care-mi vin in minte: sunt dezordonata- mama ma innebuneste cu asta de cand eram mica, sunt lenesa, nu imi place sa invat, urasc foarte multi oameni(aici intra colegii de clasa pe primul loc), urasc copii mici, vorbesc prostii- multe si tare, imi place sa ma bat, sunt insensibila si nu prea comunicabila. Durerea oamenilor ma lasa rece, nu-mi plac oamenii, sunt niste creaturi rele, invidioase, egoiste. Exista exceptii, bineinteles, dar sunt putine. Faptul ca nu prea sunt comunicabila nu inseamna ca nu am ce discuta cu oamenii, pur si simplu de ceva timp incoace, simt ca e mai bine sa cunosc omul inaite sa-mi impartasesc gandurile si pasiunile cu el. Pentru ca am avut destule situatii cand vorbeam cu oamenii necunoscuti despre ceea imi place, iar ei pur si simplu se uitau ciudat la mine si schimbau tema.Si poate pare ca prin asta vreau sa demostrez ca sunt mai inteligenta ca ei, dar pur si simplu nu suport cand cineva isi bate joc de ceea ce imi place.

Din calitatile bune ar fi ca sunt prietenoasa cu oamenii normali, si am tarie de caracter. Ar fi si maaaarele meu talent la desen pe care nu mi-l pun in valoare, pentru ca sunt lenesa, dupa cum am scris mai sus. Inca ceva : sunt pofighista. Si da, consider asta a fi un lucru bun. De ce? Pai, imi protejeaza nervii. Nu prea ma stresez din orice lucru, mi-e paralel de tot: de notele de la scoala (chiar daca stiu ca sunt importanete pentru viitor, doar nu voi sta si voi plange pentru un idiot numit "profesor care nu ma are la inima" care mi-a pus o nota care, after all, nu-mi arata cat de bine stiu materia), de ceea ce spun parintii( no comment desu), de baieti (again no comment desu). Paraleul meu poate continua pina miine(miine?! poate pina peste o saptamina!).

Multa lume crede ca sunt un tovaras bun de conversatii pentru ca, sincer vorbind, nu ma considera proasta deloc, iar eu tind sa fiu de acord cu ei. In trecut credeam ca nu stiu prea multe, si aveam o stare de depresie permanenta pentru ca nimeni nu vroia sa vorbeasca cu mine. De ceva timp insa am cunoscut cativa oameni noi, care m-au facut sa observ ca sunt destul de inteligenta si nu trebuie sa-mi raportez cunostintele la ale altora.

Urasc scoala si tot ce tine de ea, incepind de la paznicul de la poarta, profesorii, administratia si terminind cu colegii de clasa si de liceu. Dat fiind ca invat la un liceu particular(care sucks), unde trebuie sa platesti destul de mult ca sa inveti, majoritatea elevilor de acolo sunt niste snobi fara pereche de bogati si cu parinti importanti, insa fara pic de inteligenta sau bun simt. Dupa parerea mea, liceul asta nici nu merita sa fie numit "scoala" intrucat este numai o adunatura de idioti care sug bani din parinti, si de fete usuratice&baieti efeminati care asteapta cu nerabdare rezultatele bune ale examenelor, platite tot de aceiasi parinti putred de bogati si nemaipomenit de prosti.

Si asta nu e doar realitatea din scoala mea. Scenariul este acelasi in majoriatea scolilor si universitatilor, ca sa nu mai vorbim de societate in general. Urasc fetele "glamour", si aici nu vorbesc despre stilul de a se imbraca, ci despre mentalitate. Despre acelea pe care ti-e mai mare dragul sa le vezi coborand iarna dintr-o masina mega luxoasa, cu fusta scuta si o blanita alba subtire la -20 de grade, cu parul alb-platinat si cu ochelari de soare in anotimpul rece. Urasc mentalitea aceasta, de a se crede superior celorlati. Le este absolut carateristica, am observat de multe ori cum privesc de la inaltimea tocurilor la "muritorii de rand", cu dezgust si stupoare. ceeasi atitudine o am si fata de baieti, multi dintre ei cred ca cu cat sunt mai bogat imbracati, cu atat mai multe fete vor cadea la piciorele lor. Din punctul meu de vedere nu este deloc asa. Ok, nu neg, imi place cand un baiat este imbract cu gust si arata bine, dar nu totul se limiteaza la asta, ne? cel mai important e sa ai ce vorbi cu el, sa aveti aceleasi pasiuni, interese, etc... Nu e deloc rau sa ai un papusel langa tine, dar o asemenea relatie e obositoare rau, crede-ma. Dupa doua, trei zile te saturi si iti doresti ceva nou si interesant.Okey, gettin' offtopic

Se poate spune ca nu am multi prieteni, dar ma mindresc cu cei care ii amu pentru ca sunt intr-adevar oameni de treaba, cu care poti sa porti o conversatie normala. Ma bucur ca macar ei ma inteleg in totalitate, si nu trebuie sa le ascund nimic. M-au acceptat, chiar daca am un caracter destul de complicat, deoarece urasc foarte multe lucruri, si e greu sa intri in standartele mele de "om normal". Urasc rasa gopnicilor, urasc emo(dar nu am nimik impotriva lor, pur si simplu ma enerveaza atitudinea), urasc oamenii care se dau mari, urasc pe cei care isi baga nasul unde nu le fierbe oala, urasc copii mici. Urasc oamenii obsedati de invatatura si de notele lor, dar in acelasi timp nu imi plac cei care nu invata. Urasc pe cei care se cred cei mai buni, si pe cei care se conduc dupa modelul i'm the best and **** the rest. Am zis ca sunt multe de spus la capitolul asta.

Ca sa nu par atat de negativista, o sa enumer si cateva lucruri care imi plac: Imi place anime, muzica jrock, cultura japoniei(religion-culture-art-music-streetstyle-anime-food-...), stilul gothic lolita si culoarea violet. Sunt interesata de tot ce inseamna Japonia, cred ca nu m-as plictisi niciodata daca as trai acolo. I mean, atatea lucruri interesante, incepand de la muntele Fuji si terminand cu old Kyoto, incepand cu festivalul Gion matsuri in stil traditional japonez si terminand cu concertele jrock ^^' sau cu meetingurile cosplayerilor pe Harajuku bridge. E ceva foarte deosebit si special pentru mine. Si nu, nu sunt obsedata de ea. Pur si simplu, INTERESATA.

Muzica asta ma face sa vreau sa dorm, asa ca cred ca voi pune punct aici, deoarece cred ca am scris destul de mult pentru o prezentare. Si totusi asta a fost o incercare de a-mi cuprinde gandurile in cat mai putine cuvinte.

Yours, Enma